vara s-a dus, gata am scapat de caldurile toride. e toamna, frigul si ploaia ne-au luat in stapanire. e cald doar in sufletul meu. nu peste mult timp va fi iarna. nu-mi place iarna, o detest, insa nu pot face nimic pentru a schimba vremea, nu am aceasta putere, sunt doar un muritor.
traficul infernal si aglomeratia au revenit pe strazile orasului. ma intreb: oare pentru ce toata aceasta nebunie, alergare haotica, consum a propriei energii si distrugeri ireversibile la nivelul neuronilor? ma strecor printre masini si oameni, nu vreau decat sa ajung in barlogul meu, aici ma simt cel mai bine inconjurat de lucrurile mele dragi. din cand in cand imi vizitez putinii prieteni pe care ii am sau ma intalnesc cu prietenii straini care ajung pentru cateva zile aici. zilele devin din ce in ce mai scurte, orele se scurg, totul devine doar amintiri suspendate in trecut. nici macar clipa prezenta nu ne apartine. cand trecem in nefiinta nu luam nimic cu noi, ne matamorfozam. eppur si muove.
